Statul suveran al Vaticanului, situat în capitala Italiei, este sediul celei mai înalte conduceri spirituale a Bisericii Catolice. Enclava găzduia o organizație bogată și influentă cu putere reală în creștinătate. Vaticanul are o imensă bibliotecă cu semnificație sacră. Este un depozit de cunoștințe despre cultura creștină, unde sunt colectate multe cărți, manuscrise, documente și opere de artă.
Istorie
De secole, pontifii au adunat cărți pentru bibliotecile lor private. Prima mențiune a arhivelor cărților papale datează din secolul al IV-lea d.Hr. În 817, Papa Pascal I a stabilit funcția de bibliotecar al bisericii romane. Europa catolică din acea perioadă a fost chinuită de lupte feudale între clanuri, care nu le-a permis marilor preoți să completeze în mod consecvent colecțiile de cărți. Reședința pontifilor a fost mutată de la Vatican în diferite orașe. Datorită mutării, multe documente valoroase s-au pierdut fără urmă. La sfârșitul secolului al XIV-lea, tronul papal s-a întors la Vatican.
Începutul secolului al XV-lea a fost marcat de renașterea Bibliotecii Vaticanului. Pontiful Nicolae al V-lea, după alegerea sa pe tronul papal, decide să creeze o bibliotecă publică pentru a atrage pelerini și cărturari din întreaga lume. Cărțile și manuscrisele lui Nicolae al V-lea devin primele exponate din instituție. Acestea erau manuscrise latine, grecești, ebraice, lucrări clasice ale literaturii arabe, tratate filosofice și istorice.
După moartea lui Nicolae al V-lea, ideea organizării unei arhive publice a fost continuată de noul Papa Sixt al IV-lea. În 1475, el emite un decret potrivit căruia se anunța oficial deschiderea unei biblioteci în Palatul Vaticanului. În acest moment, s-au alocat camere separate pentru cărți, manuscrise și o arhivă secretă. Giovanni Tortelli este numit manager de bibliotecă și pregătește primul catalog de exemplare pentru lectură publică și studiu. Camerele în care erau păstrate cărțile unice erau mici, umede și întunecate. Starea bibliotecii necesita condiții de stocare îmbunătățite.
În 1587, Papa Sixtus al V-lea a însărcinat arhitectul Dominico Fontana să construiască o nouă clădire pentru bibliotecă. Pereții și tavanele sălilor din noua clădire au fost pictate de maeștrii renascentisti. Deschiderile mari ale ferestrelor au iluminat spațiul cât mai mult posibil. În holuri erau așezate mese de lemn cu bănci, pe care erau așezate un număr mare de cărți și manuscrise. Cunoașterea documentelor a fost permisă numai în prezența unui angajat al bibliotecii.
Colecția de cărți și manuscrise a crescut în fiecare an datorită chitanțelor de la persoane fizice și capetelor încoronate. Este de remarcat faptul că fondul bibliotecii a fost completat și cu manuscrise furate în timpul numeroaselor campanii militare din Europa. Pontifii din diferite epoci au organizat expediții științifice în țările din est pentru a achiziționa manuscrise antice unice.
În timpul invaziei napoleoniene, instituția a fost jefuită. Mii de cărți vechi, manuscrise și documente de arhivă au fost luate. După Congresul de la Viena din 1815, Franța a returnat bunurile furate la Vatican. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa Papei Leon al XIII-lea, biblioteca a fost modernizată. Se deschide o sală de lectură spațioasă și un laborator pentru restaurarea manuscriselor antice.
Descriere
Biblioteca Apostolică se află în Palatul Vaticanului. Intrarea principală în instituție este situată în curtea Belvederului, care constă dintr-un complex arhitectural dreptunghiular. Clădirea cu două etaje, cu o anexă centrală cu trei etaje sub forma unui arc concav, este realizată în stilul arhitectural al clasicismului. O colonadă ovală încoronează acoperișul bibliotecii.
Spațiile Bibliotecii Vaticanului sunt împărțite prin săli uriașe tematice și camere mici. La parter se află o cameră pentru papirus și un depozit pentru manuscrise. Șase coloane masive susțin tavanul cu fresce. Panourile prezintă îngeri dansanți care țin buchete de flori. Există biblioteci de-a lungul perimetrului sălii, pe care sunt cupe de aur cu imagini de scene din Vechiul Testament.
Sala, numită Căsătoria lui Aldobrandini, este decorată cu lucrări de artă antice care descriu o ceremonie de nuntă, probabil Alexandru cel Mare, precum și scene din Odiseea lui Homer. Sala Alexander este deosebit de frumoasă, unde pereții sunt căptușiți cu panouri mari care descriu scene ale capturării și exilului Papei Pius al VI-lea în timpul ocupației napoleoniene.
La fel de impresionante sunt sălile lui Pavel și laudă, Salonul Sixtin, Capela Pius V și Galeria Urban VIII. Acestea conțin picturi care descriu biblioteci antice, obeliscuri, scene de iluminare din catedrale și monumente romane, precum și exponate de tunici de in, articole de uz casnic din fildeș, sticlă și metal și instrumente astronomice.
Cele mai vechi cărți ale bibliotecii sunt adevărate capodopere. Acestea sunt copii ale primei Biblii tipărite, manuscrise ilustrate ale secolelor VIII-X, manuscrise de neprețuit, texte poetice ale autorilor antici (Homer, Virgil, Aristotel).
Misterele
Camerele secrete sunt situate în depozitele subterane ale bibliotecii. Rafturile unei mari arhive de secrete conțin documente istorice importante din Evul Mediu până în zilele noastre. Acestea sunt informații despre toate statele lumii, politicieni, capete încoronate și președinți. Există multe documente care conțin corespondență, protocoale de interogare și corespondență între cei de la putere și Papa.
Arhiva secretă conține exemplare unice ale Bibliotecii Alexandria. Acestea sunt pergamente grecești antice care conțin adevărata istorie a nașterii creștinismului în lume. Se presupune că biblioteca conține documente antice care indică amplasarea aurului misteriosului imperiu inca, fapte fiabile despre prezența ființelor extraterestre pe Pământ, precum și rețete pentru întinerire, vindecare și regenerare a corpului uman.
Biblioteca Vaticanului astăzi
Conform informațiilor oficiale, Biblioteca Apostolică a Vaticanului conține aproximativ 2 milioane de publicații tipărite, 160.000 de manuscrise, 200.000 de hărți geografice și corespondențe ale pontifilor din diferite epoci. Accesul la materialele Bibliotecii Vaticanului este limitat la cetățenii obișnuiți. Când vizitați o instituție, trebuie să aveți un nivel educațional ridicat, precum și să aveți o justificare justificativă a motivului studierii cărților și manuscriselor unice ale arhivei. Biblioteca Vaticanului este unul dintre cele mai protejate site-uri din lume. Curtea clădirii instituției este sub supravegherea gărzii elvețiene înarmate non-stop. Spațiile sunt dotate cu sisteme moderne de securitate automatizate.
Unde se află și cum se ajunge acolo
Biblioteca este situată în Vatican în cadrul complexului muzeal. Autobuzele, tramvaiele, precum și metroul vă vor ajuta să ajungeți la instituție. Stațiile de transport sunt situate la câțiva pași de bibliotecă.
